NOAPTE BUNĂ, MAMĂ! de Marsha Norman

„Spectacolul ăsta e o lecție. De actorie. De regie. De sceno. De empatie. De viață… E atât de multă emoție în astea 75 de minute cât durează Noapte bună, mamă! că te copleșește. Sunt atât de multe întrebări pe care te obligă spectacolul ăsta să ți le pui. Atât de multe gânduri și adevăruri și răspunsuri care se prăvălesc peste tine și în tine… Și e atât de aproape totul în sala aia mică de pe Gabroveni, încât întunericul te apasă… E atât de multă sinceritate, atât de mult real, atât de mult uman în felul în care e spusă povestea…” Mădălina Mihai, Cultural21

„Regizorul Vlad Massaci prilejuiește din nou (după uriașul spectacol „Ținutul din miezul verii”) întâlnirea cu două mari actrițe ale Teatrului Mic, Andreea Grămoșteanu și Dana Dembinski-Medeleanu. Rolurile de acum sunt oarecum în prelungirea celor din piesa lui Tracy Letts .Dealtfel piesa este un text apărut în programul „Teatru pentru actori… și numai cu actori” al Teatrului Mic. Cele două actrițe, față în față cu publicul, una în fața unui telefon, alta în fața laptopului, într-o modernă discuție pe zoom, deși în spații diferte, reușesc să dăruie personajelor întâia noapte de comunicare adevărată, într-o ultimă noapte de viață împreună. Fără să recurgă la trucuri şi clişee teatrale, cu corpuri inerte și greoaie purtând poveri nespuse, partiturile lor se duelează, se completează, într-o confruntare acerbă.” Alina Maer, Scene și cuvinte

„Jessie – Andreea Grămoșteanu – este când fragilă ca o foiță de țigaretă, când puternică precum un tsunami. Lucidă, cât să te înspăimânte, dar și visătoare, cât să te întrebi câtă suferință încape într-un om, ea trece de la stare la alta cu un firesc greu de regăsit în viața reală. Jocul ei actoricesc ne aduce aminte că am uitat să trăim, că viețile personale nu ne mai aparțin de mult, că expunerea ține de vitrină, numai că acolo, în acel spațiu bine delimitat și foarte mic, nu e loc pentru răsturnări de situație sau pentru evadări. Thelma – Dana Dembinski-Medeleanu –  (ah, ce nume cu rezonanță, la Thelma mă refer) este șocată de cât de neputincioasă este! Se revoltă, se înspăimântă, încearcă să priceapă, să dea un sens celor ce sunt pe cale să se întâmple, evită să se învinovățească, caută explicații raționale pentru tot ceea ce s-a întâmplat. Ce se întâmplă între cele două ține de manual, un manual imposibil de scris de cineva – „cum să ai o relație bună/perfectă cu cei dragi.” Nona Rapotan, BookHub.

Andreea Grămoșteanu și Dana Dembinski sunt ghidate să taie cu cuțitul în tăcerea densă pe care Vlad Massaci are grijă să o aștearnă din când în când, între scene, peste cuvintele care cad greu între personaje după această premiză. Ele sunt nevoite să se apropie încet, provocator, cu pași mici și siguri, din colțuri opuse, de marginea aceleiași prăpăstii. Luciana Antofi , lucianantofi.wordpress.com

„Noapte bună, mamă! e un spectacol care pune oglinda în faţa celor care se alintă cu nefericiri de o zi. Poate avea efectul cathartic pe care îl credem pierdut – acea putere de a vindeca prin milă şi teamă gânduri şi emoţii. Dar cum evul contemporan ne-a învăţat câte ceva despre neologisme, probabil că astăzi efectul unei astfel de întâlniri artistice deloc comode, dar autentice întru totul, este acela al unui chatarsis prin empatie şi asumare.” Alina Epîngeac, d’E-pîn-geac