KARAMAZOVII de Horia Lovinescu și Dan Micu

• [..] montarea își intră în ritm. Îndeosebi datorită contribuțiilor actorilor Marian Râlea (foarte bun în Feodor Pavlovici Karamazov, excepțional în personajul numit generic Străinul), Radu Zetu (un Dimitri Feodorovici Karamazov/Mitea, cu extrem de multe nuanțe definit), Cristian Iacob (Ivan Karamazov – mereu de aplaudat, dar cu două vârfuri de sarcină abil plasate, magnific susținute, în secvența Legendei Marelui Inchizitor și în aceea a Nebuniei), Rareș Florin Stoica (rafinat interpret al vulnerabilităților de toate felurile ale lui Alioșa Karamazov) și Bogdan Talașman (puternic îndeosebi în secvența confruntării cu Ivan). – Mircea Morariu, Cum revin Karamazovii pe scenă
• „Arheologia teatrală întreprinsă de Nona Ciobanu în Karamazovii de la Teatrul Mic redă publicului nu doar acest text renăscut din memoria gloriei lui, ci și o temă relevantă pentru epoca exaltării ideologiilor ce ne ispitesc cu promisiunea salvării spirituale, neoliberale sau scientiste. Dimitri, Ivan și Alioșa sînt, în fond, fațetele aspirațiior umane și se pare că doar echilibrul lor ne menține în limitele omenescului.” – Arheologie și reconstrucție teatrală de Oana Cristea Grigorescu
• „Demersul regizoral cultivă imaginea scenică atent compusă, în care prim-planul și planul general sunt alternate sau dibaci suprapuse, iar proiecțiile video întregesc gândul regizoral. Trupa de actori își dă întreaga măsură, dovedind aptitudinea (mai rar întânită în zilele noastre) de a acționa ca grup unitar, lăsându-și spațiul necesar performanțelor individuale.
• Feodor Karamazov capătă valențele oferite de formidabilul talent de ironist al actorului Marian Râlea, atribuindu-i credibilitate acestui personaj ingrat – măscăriciul care profanează tot.  Complexitatea gamei de trăiri ale personajului Ivan Karamazov – deopotrivă viscerale, cerebrale, paroxistice sau estompate – se regăsește în interpretarea fără cusur a lui Cristian Iacob (cu o voce bine timbrată).  Iscusitul actor dă dovadă de o mare forță de concentrare în redarea trufiei atent dozate și, astfel, rămâne un actor cu o mare vigoare scenică. Personajul plin de ură față de propriul tată, dar care îl admiră pe Ivan, Smerdiakov devine monstrul dedublat în ipostazierea  de-o rară virtuozitate mimică a lui Bogdan Talașman(maestru în falseturi și subînțelesuri). La granița dintre abject și sublim se poziționează Dimitri/Mitea, devorat de patima pentru alcool și femei frumoase. Radu Zetu lasă la vedere complexa țesătură de mutații psihologice ale eroului și dozează atent interpretarea, nuanțând fiecare transformare. Alexei/Alioșa este, aici, oglinda transfiguratoare a picăturii de Lumină, un adevărat Stalker. Rareş Florin Stoica a demonstrat o remarcabilă maturitate prin sobrietatea și subtilitatea jocului. Pe tot parcursul spectacolului, nuanțele de reflexivitate din interpretarea tânărului actor se împletesc armonios cu mișcarea; dansul (preluat din ceremonialul dervișilor) reflectă ascensiunea  spirituală în căutarea perfecțiunii.” – Karamazovii – hotarul nestatornic al patimii de Mădălina Dumitrache
• „Marele merit al scenografului Peter Košir este că a adus povestea Karamazovilor în fața noastră așa cum e ea: plină de tragism, de frustrare, de neputință, de omenesc prea omenesc. A împins actorii în prim-plan, pur și simplu; la scena finală spațiul dintre actori și primul rând e mai mic de un metru, aproape că-ți vine să întinzi mâna și să le mângâi chipurile suferinde. (…)O să vedeți un Marian Râlea cu adevărat magistral, un Cristi Iacob care te înfioară în nebunia lui, pur și simplu nu poți ieși din cercul lui interior, te trezești că te (con)strânge nebunia lui! Cât despre Rareș Florin Stoica, ei bine, e un Alioșa atât de potrivit și atât de bun! Scena dervișului (excelentă intuiția Nonei Ciobanu să aducă în prim-plan scena crimei sub forma unui dans atât de specific!) este cu adevărat copleșitoare! Și Rareș nu joacă, nu dansează, Rareș trăiește scena până la capăt! Se consumă cu totul, astfel încât la sfârșitul piesei rămâne din el doar zâmbetul, acel zâmbet cu care a și intrat în scenă.” Nona Rapotan, bookhub.ro

PREMII:
Marian Râlea, premiul pentru Cel mai bun actor în cadrul Festivalului Internațional de Dramaturgie Contemporană (Brașov, 10 – 19 noiembrie 2017), pentru rolul lui Feodor Pavlovici Karamazov/Străinul

FESTIVALURI:
Festivalul Internațional de Dramaturgie Contemporană de la Brașov – FIDC (10 noiembrie 2017)
Festivalul Național de Teatru – FNT (23 octombrie 2017)
Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu – FITS (11 și 12 iunie 2018)