Rendez-vous pe Lună Rendez-vous pe LunăRendez-Vous pe Lună Rendez-Vous pe LunăRendez-Vous pe Lună Rendez-Vous pe LunăVania și Sonia și Mașa și Spike Vania și Sonia și Mașa și SpikeTrei Gemeni Venețieni Trei Gemeni VenețieniSomnoroasă Aventură Somnoroasă AventurăPensiune Completă Pensiune CompletăCasa cu pisici Casa cu pisici
Despre noi

În 1914, la Bucureşti se înfiinţează un nou teatru, purtând numele Mariei Filotti, cu sediul în strada Sărindar. În perioada interbelică, pe această stradă se aflau sediile unor mari ziare ale vremii: "Dimineaţa", "Adevărul", iar la întretăierea cu Brezoianu era Palatul "Universul". Actuala clădire a Teatrului Mic a adăpostit multe trupe, unele cu existenţă efemeră, altele mai stabile. După cel de-al doilea război mondial, teatrul devine o instituţie de stat şi poartă pe rând mai multe denumiri.
 
Studioul Actorului de Film "C. Nottara"
În 1950, Ministrul Cinematografiei, Nicolae Bellu, îşi pune semnătura pe actul de înfiinţare al Studioului Actorului de Film "Constantin Nottara", sub direcţia Mariettei Sadova.
Primul succes al nou înfiinţatului teatru, a avut loc odată cu premiera din 10 martie 1951 a spectacolului "Micii burghezi" de Maxim Gorki, iar direcţia de scenă a aparţinut Soranei Coroamă Stanca.
În 1955, studioul îşi schimbă denumirea în Teatrul "C. Nottara".
 
Teatrul pentru Tineret şi Copii
În 1960, teatrul din Sărindar devine Teatrul pentru Tineret şi Copii. La 2 martie 1961, se inaugurează seria noilor spectacole, cu "Prima întâlnire" de Tatiana Sîtina.
 
Teatrul Mic
În 22 decembrie 1964, are loc premiera spectacolului "Oricât ar părea de ciudat" de Dorel Dorian, în regia lui Radu Penciulescu şi scenografia Adrianei Leonescu. Aceasta este data de naştere a Teatrului Mic.
"Oricât ar părea de ciudat" - aşa a început totul.
În cei cinci ani în care a condus Teatrul Mic, Radu Penciulescu a reuşit să coaguleze nu doar o trupă, ci a strâns în jurul său personalităţi artistice puternice şi tineri talentaţi, plini de potenţial. Teatrul Mic a devenit un loc de efervescenţă teatrală, prin abordarea unui repertoriu nou, cu texte abia traduse, montte pentru prima oară. "Doi pe un balansoar" de William Gibson, "Richard II" de William Shakespeare, "Tango" de Slawomir Mrozek, "Baltagul" de Mihail Sadoveanu sau "Îngrijitorul" de Harold Pinter sunt doar câteva din succesele acelor ani.
După plecarea lui Radu Penciulescu, Teatrul Mic a fost condus de Ion Cojar, Nicolae Munteanu, Dinu Săraru, Romulus Vulpescu, Alexa Visarion, Dan Micu, Leopoldina Bălănuţă, Florin Călinescu, Mihai Dinvale. 
Sub conducerea lui Dinu Săraru în anii '80 la Teatrul Mic s-a produs ceea ce s-a numit "Fenomenul din Sărindar"; marile spectacole în regia Cătălinei Buzoianu şi Silviu Purcărete, cu o trupă de actori care au făcut istorie. Dacă enumerăm titlurile câtorva spectacole precum "Efectul razelor gama asupra anemonelor", "Să îmbrăcăm pe cei goi", "Pluralul englezesc", "Nu sunt Turnul Eiffel", "Maestrul şi Margareta", "Nişte ţărani", "Diavolul şi Bunul Dumnezeu", "Richard III"; "Ivona principesa Burgundiei", "Mitică Popescu", "Doamna cu camelii", "Mielul turbat", "O scrisoare pierdută" şi câteva nume ale marilor actori care au jucat atunci: Ştefan Iordache, Leopoldina Bălănuţă, Dinu Manolache, Olga Tudorache, Valeria Seciu, Mitică Popescu, Dan Condurache, Gheorghe Visu.

După anii '90, devine mai clară o alegere de repertoriu diferită pentru cele două săli ale Teatrului Mic. "Pescăruşul" – regia Cătălina Buzoianu, "Mătrăguna"- regia Dan Micu, "Căderea Troiei" – regia Vlad Mugur, "Dragostea celor trei portocale" şi "Cum vă place" – regia Nona Ciobanu, "Şcoala femeilor" – regia Alexandru Dabija – sunt spectacole pornind de la texte clasice, la care se adaugă şi texte contemporane româneşti readuse periodic, cu succes, în atenţia publicului, de către regizorul Teatrului Mic, Nona Ciobanu: "Viitorul e maculatură" – de Vlad Zografi, "Bine, mamă, da' ăştia povestesc în actu' doi ce se-ntâmplă în actu' întâi" de Matei Vişniec, "Colonia îngerilor" de Ştefan Caraman.

Păstrând echilibrul între ţinuta repertoriul clasic şi entertainmentul de calitate, Teatrul Mic rămâne unul dintre cele mai importante teatre din Bucureşti. În prezent, publicul este aşteptat cu producţii mari, majoritatea bazate pe texte clasice, dar şi cu spectacole pornind de la texte contemporane.

Prin proiectul derulat în parteneriat cu DramAcum la Teatrul Foarte Mic, a existat o perioadă în care s-au produs spectacole cu tineri artişti, de real talent, cărora li s-a acordat o şansă de afirmare. Din păcate, închiderea sălii Teatrului Foarte Mic (în urma apariţiei legii 282 din 18 nov 2015 privind închiderea sălilor de spectacole aflate în clădiri cu risc seismic) a făcut ca întreaga activitate de la aceasta sală să fie suspendată.

În prezent, o parte din spectacolele produse la Teatrul Foarte Mic au fost mutate pe scena Teatrului Mic, iar directorul interimar a încheiat un acord cu Teatrul Naţional, instituţie care va găzdui o parte din producţii până la sfârşitul stagiunii 2015-2016. Se continuă, însă,  căutarea unui spaţiu adecvat pentru stagiunea viitoare.


           
 
 
           
 

Galerie foto