Spectacolul aduce în prim plan ideea de asumare a deciziilor și a responsabilităților cu care ne confruntăm, în contextul politic, social și cultural actual, marcat de incoerență. Conduși de prejudecăți și sentimente personale, uneori contradictorii, cu greu ne putem obiectiva și lua atitudine pentru a discerne între bine și rău.
În ce măsură și când anume începem să fim vinovați/ nevinovați în raport cu celălalt? Este una dintre interogațiile pe care viitoarea producție a Teatrului Mic le lansează publicului spectator.
DURATĂ: 2h
TARIF: 50 lei / 25 lei pentru elevi, studenți și pensionari*
*Reducerea se aplică doar la casele de bilete ale teatrului, pentru ultimul rând.
Premiera: 21, 22 februarie 2020
Regia artistică
Gelu Colceag
Asistent regie
Vlad Corbeanu
Scenografia
Ioana Pashca
Asistent scenografie
Diana Moțea
Producător delegat
Alois Chiriță
Profesorul
Tudor Aaron Istodor / Marin Grigore
Muncitorul
Toma Cuzin / Marin Grigore
Patroana
Dana Dembinski Medeleanu / Mihaela Rădescu
Inginerul
Vlad Logigan
Medicul
Alexandru Voicu / Andrei Seuşan
Antreprenorul
Andrei Seușan / Viorel Cojanu
Actorul
Vlad Corbeanu
Educatoarea
Valentina Popa / Gabriela Iacob
Vedeta TV
Manuela Hărăbor / Ruxandra Enescu
Poștașul
Vitalie Bantaș
Taximetristul
Doru Ana / Ovidiu Niculescu
Arhitecta
Irina Velcescu / Ilinca Manolache
Aprodul
Petre Moraru / Viorel Cojanu
„Vinovat. Nevinovat e o lecție. De viață și de teatru. Te învață să fii (mai) om. Să te gândești de două ori înainte să pui etichete. Să-ți amintești că nu toate rănile și cicatricile celui de lângă tine se văd cu ochiul liber… Te învață să asculți, şi nu doar să-l auzi pe cel de lângă tine. Și să nu uiți că tot ceea ce spui ori faci are consecințe… Și te mai învață și câte ceva despre cum ar trebui să arate toate spectacolele… Fiindcă felul în care spune Gelu Colceag povestea asta e pur și simplu perfect. Decorul. Costumele. Muzica. Textul. Jocul actorilor. Totul e într-o armonie din aia poate un pic prea rară întâlnit în spectacolele de pe la noi. Umorul își face loc exact unde trebuie și, mai ales, atât cât trebuie pentru a sublinia cu dibăcie dimensiunea dramatică a poveștii… Iar mesajul atinge spectatorul cu o blândețe aparte, care nu-i știrbește în niciun fel din profunzime.”-Mădălina Mihai, Cultural.21