„Spectacolul spune povestea locuitorilor aceluiași imobil a căror luptă cu absurdul contemporan îi face să descopere că sunt mult mai asemănători decât credeau, precum o oglindă spartă care odată recompusă îl înfățișează pe cel care se află în fața ei în toate ipostazele lui.”
Teodora Petre
DURATA: 1 h 20 min.
TARIF: 50 lei / 20 lei pentru elevi, studenți și pensionari*
Data premierei: 15 mai 2021
Credit foto: Sorin Florea
*Reducerea se aplică doar la casele de bilete ale teatrului.
Din motive legate de siguranța dumneavoastră și a echipei artistice, după începerea spectacolului accesul în sală NU mai este permis, iar biletele își pierd valabilitatea.
De asemenea vă rugăm să nu folosiți telefoanele mobile pe durata desfășurării spectacolelor.
Regia artistică
Teodora Petre
Scenografia
Raluca Alexandrescu
Sound design
Cezar Antal
Light design
Roxana Docan
Nebuna liniștită, Nebuna febrilă, Nebuna lucidă
Alina Rotaru
Omul care vorbește în șoaptă, Omul cu oglinda
Marian Olteanu
Omul cu calul
Andrei Seușan
Iluzionistul, Revoluționarul
Cezar Grumăzescu
Filozoafa, Spălătoarea de creiere
Gabriela Iacob
Depanatorul
Andrei Brădean
„spectacolul „Omul din oglindă” de la Teatrul Mic, construit pe textele lui Matei Vișniec din „Teatrul descompus”, învârte pe turnanta scenei Sălii Atelier din Constantin Mille problema individului distrus de contemporan și strivit, în bună vecinătate cu alte suflete cu care se însoțește în suferință, în aceste vremuri tulburi. (…)
Pe textele excelente ale lui Matei Vișniec, regizoarea mizează totul pe rostire, pe jocul și interpretările actorilor în jurul cuvântului rostit. Și câștigă pariul. Într-un decor simplu și foarte inteligent exploatat (scenografa Raluca Alexandrescu a ridicat o construcție simplă, paralelipipedică – un soi de imobil cu un coridor lung, străjuit la un capăt de o ușă, iar la celălalt de un intrând și o scară, pe care intră, ies sau se cocoață personajele -, pe care însă a montat-o pe turnantă și o învârte în scenă, reușind să creeze, sub lumini și sunete în care învelește isteț forfota controlată a actorilor, mișcați la rândul lor cu iscusință pe și pe lângă ea, impresia unui spațiu mereu plin și mereu deschizător de noi convenții temporal/spațial/narative, distincte și totuși unitare, prelungit în familiarul accentuat de costume – haine de casă și de somn -, un fel de acasă-azil pentru noi toți), fiecare actor își etalează cu iscusință alienarea personajului care i-a fost încredințat.(…)” Luciana Antofi , lucianantofi.wordpress.com
„În trei monologuri consecutive, intitulate Nebuna liniştită, Nebuna febrilă,Nebuna lucidă, Alina Rotaru realizează unul din cele mai bune momente de monodramă pe care le-am văzut. Un pumn de om de o frumusețe raffaelita respiră teatru cu fiecare spasmă a corpului, cu jocul pumnilor închiși sau deschiși, cu succesiunea zâmbetelor și a grimaselor, cu mersul fluid cât să nu tulbure zborul fluturilor carnivori. Alina transmite o revoltă surdă împotriva tăcerii impuse:„Ca să poţi trăi cu melcii, trebuie mai întâi să-nveţi să taci. Fiecare cuvânt pronunţat îţi lasă în locul său, în gură, un melc”. Se luptă să înțeleagă ploaia –animal ce lasă lucrurile goale ca pe niște carcase ca să eșueze într-un regret tulburător:„Unde-i vremea melcilor pestilenţiali ?”
Cezar Grumăzescu vrea să își reverse toate resursele de talent și carismă și întruchipează captivant un iluzionist cu a sa bachetă magică, instrument de extincție universală. Magia nu creează, dimpotrivă magia, visul, ruperea de realitate distrug și au efectul dispariţiei în neant a personajelor. De la jodul ludic la cel cu accente de psihanaliză, Cezar intră în joc cu spectatorii, atrage, incită, te face să te întrebi dacă nu i-ai căzut pradă baghetei sale, dacă cumva mai exiști și dacă da, unde te afli.
Andrei Seușan este Omul cu Calul. Monologul începe abrupt și rău prevestitor.„Sunt singur în camera mea şi ascult Corelli.”. Interpretarea sobră și lucidă, fără afecte, cenzurată a personajului are ceva din revolta îngropată a Străinului lui Camus. Omul cu cal se obișnuiește cu răul, cu însingurarea, cu insulta oamenilor, într-un final cu moartea:„ A venit timpul să cobor. Bună dimineaţa, domnule cal!..Ieşim din oraş în galop. E încă întuneric, dar cerul pare mai înstelat decât oricând.”- Alina Maer în Scene și cuvinte.