LECȚIA de Eugène Ionesco

„Cristi Iacob construieste un profesor care o ia razna gradat, cu pofta, curiozitate si crescanda mirare. Liliana Pana e o slujnica-mama cu accente sisifice, pe deplin cunoscatoare a nesfarsit-repetabilului scenariu al lectiei. Cearcanele rimelate ale celor doi fixeaza genul programului: horror! Silvana Mihai e juna in toate: costumatie, intonatie, meditatie. ” Mihai Brezeanu în Agenda LiterNet

„Radu Iacoban dă spaţiu de manifestare textului ionescian, deci, implicit, actorilor. Exploatând discret dar percutant resursele comice, regizorul mizează pe ritmul, muzicalitatea şi tensiunea partiturii dramatice. Asistăm la  spectacolul mai curând agreabil, relaxant, al acumulărilor de energie.” Răzvana Niță în Acta est fabula

„Cu o abordare originală, curajoasă, Lecția lui Radu Iacoban devine una de teatru pentru oricine, fie spectactor încercat și fidel  Thaliei, fie novice. E un examen de maturitate pe care regizorul îl trece cu brio și o pledoarie pentru ce mai înseamnă teatrul astăzi.” Nona Rapotan în Bookhub

”Regia lui Radu Iacoban are meritul de a fi reuşit să creeze, dinspre scenă spre sală, senzaţia de tsunami – mecanismul ucigător, inevitabil prin prisma parametrilor de funcţionare şi acceptare. Dincolo de convenţia teatrală, există o dimensiune senzorială bine agregată prin ritm şi zgomot. Nu se poate vorbi, în textele acestei perioade ionesciene, despre psihologie sau individualitate. Mecanismul este singurul care contează. Cu cât mai dereglat – cu atât mai rău. Spectatorul este chemat să vadă şi să înţeleagă dezastrul care se năpusteşte asupra lui, ca parte a lumii; ieri, azi… mai mult ca sigur şi mâine. Această dimensiune i-a reuşit foarte bine regiei, scena devenind nu doar o cutie de rezonanţă, ci chiar un amplificator al universului dezaxat declanşat, previzibil şi de neoprit.” Bogdan Burileanu în Agenda Liternet.

”Totul aminteşte de o coridă.  În camera simplă, cu o biată masă, o tablă şi o bancă în care este invitată să ia loc eleva se găseşte, lucru bizar, o statuie. Un schelet. A cărui poziţie o va lua la un moment dat Profesorul, impecabil jucat de Cristian Iacob. Mai este şi un glob pământesc cu care se joacă profesorul. La fel ca în filmul lui Chaplin Dictatorul. Cursul de filologie romanică şi neoromanică anume pregătit de Profesor şi subliniat revendicat drept o creaţie proprie este înfăţişat asemenea unui act de terorism lingvistic menit să anihileze adversarul care a devenit încet-încet eleva. E rostit în faţa unui microfon din anii ‘ 30-40 ai veacului trecut.Înseamnă un act de mare performanţă artistică al actorului Cristian Iacob. ” Mircea Morariu în Adevărul.