„Medeea” în versiunea modernă rescrisă de britanicul Ben Power, pornind de la tragedia lui Euripide, a avut premiera la Londra, pe scena Teatrului Național, în iulie 2014, în regia lui Carrie Cracknell, cu Helen McCrory în rolul principal.
Tragedia Medeei impresionează și azi, în aceeași măsură, ca acum 2500 de ani când Euripide i-a scris pentru prima dată povestea. Ben Power, atras de forța și pasiunea acestui personaj mitologic, repune în discuție chestiunea promisiunilor încălcate și a trădării, și încearcă să găsească o explicație pentru crimele oribile înfăptuite în numele iubirii.
„Este o adaptare în sensul în care dispar multe personaje și se esențializează povestea, dar limbajul este tot unul poetic. Numai că, are o poezie mult mai directă și mai frustă. În timp ce traduceam piesa, mi-am dat seama că există acolo un vers – Dreptate, ochii plânși cer să te vadă! Și de aici am pornit povestea acestui spectacol. Este ceva extrem de auster și de cerebral. Când am luat textul, nu îmi puteam imagina pe nimeni altcineva în rolul acesta, în afară de Andreea. Ea va fi o Medeea extrem de calculată și cerebrală, și în același timp extrem de fragilă, emoțională și emoționantă.”
Vlad Massaci
Data premierei: 18 octombrie 2023
Credit foto: Diana Matei
DURATA: 1h 30 min
BILETE: cat. I – 100 lei / cat. II – 70 LEI / cat. III- 50 lei/ cat. IV – 25 lei pentru elevi, studenți și pensionari*
*Reducerea se aplică doar la casele de bilete ale teatrului.
**Spectacol recomandat 12+
Din motive legate de siguranța dumneavoastră și a echipei artistice, după începerea spectacolului accesul în sală NU mai este permis, iar biletele își pierd valabilitatea.
Vă rugăm să nu folosiți telefoanele mobile pe durata desfășurării spectacolelor!
Traducerea și regia
Vlad Massaci
Decor
Adrian Damian
Costume
Șteff Chelaru
Lumini
Vlad Lăzărescu
Asistent regie
Elena Tudorache
Producător delegat
Arti Trandafir
Medeea
Andreea Grămoșteanu
Creon
Radu Zetu
Iason
Marin Grigore
Aegeus
Vlad Corbeanu
Însoțitor al lui Iason
Andrei Brădean
Corul
Liliana Pană
Doica
Alina Rotaru
Cei doi fii ai Medeei
Mihail Jindiceanu, Gheorghe Jindiceanu / Andrei Eduard Călin, Filip Mihai Serigeanu
” (…) Andreea Grămoșteanu, constrânsă conceptual să joace nu una, ci două Medee. Despre care noi, ca public, trebuie să nu le înțelegem doar ca alternante, ci trebuie să vedem (și să credem) că ele există simultan în aceeași persoană, ca expresie a luptei între conștiință și lipsa ei, între ce înseamnă binele pentru fiecare și care e binele comun, între altruism și egoism, două spectre aparent disjuncte care ne învață că obsesia (ca motor în sine) poate să anticipeze dezastrul chiar împotriva rațiunii și, poate și mai rău, poate convinge inima de necesitatea lui.” – Alberto Păduraru în Agenda LiterNet
„Vlad Massaci construiește un spectacol auster, fără muzică, fără înflorinturi stilistice, într-un decor angoasant imaginat de Adrian Damian, pe un sistem al reducerii la esență, în unicul acompaniament al unui cor redus la o singură persoană. Mixul dintre tragedia lui Euripide, dramatizarea lui Ben Power și viziunea lui Vlad Massaci duce spre un mesaj complex care să țină cont de o paletă largă de teme și subteme: dragostea și ura, trădarea și remușcarea, structura ierarhică a societății, conflictul dintre culturi, frica de necunoscut, statutul femeii în societate.(…)Cu alegerea actriței în rol eponim, regizorul Vlad Massaci merge la sigur. Alături de cele din „Ținutul din miezul verii” și „Noapte bună, mamă!” rolul Medeei o plasează pe actrița Andreea Grămoșteanu în galeria interpretelor de mare forță dramatică, o forță care vine nu din atitudini exterioare, ci dintr-o cunoaștere profundă a rolului, a psihologiei feminine, dintr-o contopire între intuiție, sensibilitate și inteligență scenică. ”- Alina Maer în Scene si cuvinte.ro
„Întreg spectacolul este construit în jurul Andreei Grămoșteanu, prima și singura alegere al lui Vlad Massaci, iar ea livrează emoție „la foc automat”, pe toate tonalitățile cunoscute sau doar bănuite. Un rol greu, greu de livrat dar și mai greu de dus, inclusiv cu o circumstanță agravantă – cel care îi este soț în piesă și pe care se răzbună masacrând cei doi copii pe care îi aveau împreună, după ce îi otrăvise tânăra mireasă, este interpretat de partenerul ei din viața reală.” – Radu Preda, #cronicardupăureche
„Andreea Grămoșteanu construiește încă de la intrarea publicului pe scena flancata din doua parti de gradenele cu locuri o tensiune dramatica ce tot creste pe parcursul spectacolului, alternând momentele de respiro și duioasa viclenie cu vârfurile cele mai ascuțite ale forței interpretative. Medeea ei nu este cea pe care o știm din versiunile clasice. Medeea de acum și de aici este o femeie a zilelor noastre. O cunoscătoare fină a spiritului masculin, care jonglează precum cel mai rafinat leader cu sentimentele și încrederea celor din jurul ei.” – Tudor – Costin Sicomaș, RepublikaKritica
„Scenografie monocromă, cu un negru dominant și în multiple nuanțe care contrastează cu albul din costumele personajelor. Pământ, mult pământ, în straturi, care nu se lipește de tălpi, semn că nimeni nu vrea să se uite în urmă și că legătura cu trecutul e ruptă definitiv. Dreptate, ochii plânși cer să te vadă! rămâne scris pe peretele scenei până la final, când Liliana Pană (corul) șterge versul cu un amestec de neputință și furie. Nu știm nici după plecarea Medeei dacă dreptatea despre care se vorbește e cea divină, sau de sorginte pur umană.”- Nona Rapotan, Bookhub