Andreea Grămoşteanu

Andreea Grămoşteanu: Cred că Teatrul Mic a avut, incontestabil, o evoluţie fulminantă în ultimii ani, în special în ceea ce priveşte repertoriul.

Interviu de Ovidiu Miculescu

  V-aţi format sub îndrumarea lui Gelu Colceag, ca profesor, în anii de facultate. Acum sunteţi actriţă la Teatrul Mic, unde vă întălniţi cu el în calitate de director sau de regizor. A avut o influenţă importantă asupra formării ca actor a Andreei Grămoşteanu ?

Sigur că a avut o influenţă asupra formării mele ca actor, ba mai mult, a avut o influenţă asupra formării mele ca artist. Când pleci cu o bază solidă în ceea ce priveşte meseria ca ştiinţă, aşa cum am plecat eu din facultate, mersul şi demersul devin conştiente, nu întâmplătoare.

 Cele mai recente roluri de pe scena Teatrului Mic sunt Barbara în „Ținutul din miezul verii” de Tracy Letts, regia Vlad Massaci, 2017, Mara în „Casa cu pisici”, text și regie Radu Iacoban, 2015, Casandra în „Vania și Sonia și Mașa și Spike” de Christopher Durang, regia Horia Suru, 2015 sau Actriţa în „39 de trepte”, după Patrick Barlow, regia Gabriela Dumitru, 2015. Cum aţi evoluat în ierarhia actorilor Teatrului Mic de când sunteţi aici ?

Nu am privit niciodată lucrurile în felul acesta. Nu mă gândesc niciodată la ierarhii. Când am intrat în teatru eram foarte speriată. Nu cunoşteam trupa. Acum mă bucur de cunoaştere şi de re-cunoaştere cu fiecare proiect pe care îl facem împreună.

 Ce ne puteţi spune despre colegii foarte tineri care au intrat în trupa teatrului în ultimul timp ?

Cred că sunt norocoşi. Mă bucur că suntem colegi. Îi cunosc pe toţi şi, pe lângă talentul incontestabil, mă bucur că sunt nişte oameni cu o preocupare şi o pasiune adevărate în ceea ce priveşte meseria de actor.

 Ce părere aveţi despre repertoriul actual al Teatrului Mic şi despre evoluţia din ultimii ani?

Cred că Teatrul Mic a avut, incontestabil, o evoluţie fulminantă în ultimii ani, în special în ceea ce priveşte repertoriul. Sunt spectacole speciale, cu poveşti despre oameni.

Care e atmosfera în  culisele scenei Teatrului Mic?

Eu resimt o atmosferă prietenoasă în teatru, propice actului creativ.

 Este important, ca actor, în ziua de azi, să faci televiziune ? Sau poţi rămâne in atenţia publicului şi fără ?

Cred că e important să faci din toate. Toate fac parte din meserie şi din fiecare înveţi altceva. Depinde până la urmă şi ce tip de atenţie cauţi…

Dintre partenerii de scenă de până acum, ce nume sunt mai importante pentru Andreea Grămoşteanu ?

Pentru mine cred că au fost mai importanţi oamenii decât numele lor. Sigur că e un soi de adrenalină şi emoţie când stai lângă un nume mare, dar am întâlnit oameni mari în spatele unor nume (momentan) mici. Am lucrat bine şi sper să reiterez experienţele cu mulţi actori din teatru.

Din perspectiva dumneavoastră este mai bine să fii actorul unui teatru de stat în România sau e preferabil să ai o carieră de liber profesionist ?

Nu ştiu cum e mai bine. Important este să fii liber să te mişti în orice fel de constrângere.

 Aţi jucat şi la micile teatre private din Bucureşti în ultimii ani. Care este diferenţa între atmosfera pregătirii unui spectacol într-un teatru cu tradiţie, precum Teatrul Mic şi un teatru independent ?

Atmosfera o fac părţile implicate. Sigur că într-un teatru cu tradiţie vei avea mereu sprijinul părţii tehnice, dar tot ce ţine de atmosfera de creaţie nu cred că depinde de un teatru sau altul, ci de oamenii care îl populează.

 Dacă ar trebui să alegeţi acum între teatru, film şi televiziune, cu ce aţi rămâne ?

Sper să nu trebuiască niciodată să aleg. N-aş şti care ar fi alegerea bună.

Cum e Andreea Grămoşteanu în afara scenei, în viaţa de zi cu zi ? Planuri, proiecte, visuri…?

Momentan cresc un pui de om şi visez pentru el. Planurile nu se spun pentru că nu se îndeplinesc dacă sunt rostite.