-în parteneriat cu dramAcum2-
VITAMINE
de Vera ION
Regia: Ana Mărgineanu
Scenografia: Ina Isbășescu
Muzica: Petru Mărgineanu
Coregrafia: Andreea Duță
Light design, concept video: Lucian Moga
Distribuția: GHEORGHE VISU (Tatăl), MARIA PLOAE (Mama), TOMA DĂNILĂ (Bro), KATIA PASCARIU (Andreea), MĂDĂLINA
GHIȚESCU (Surdo-muta), ISABELA NEAMȚU (Andreea M), LAURENȚIU BĂNESCU (Solistul), CRISTIAN RADU(Polițistul)
Durata spectacolului: 1h 50min (fără pauză)
Distruge convenția, recurge la tehnica cinematografiei, ironizează,
caricaturizează, colaborează cu publicul. Un spectacol ce
oferă o imagine cuprinzătoare a "lumii" în care trăim, o
lume în care sloganurile ne sufocă, shopping-ul tv acaparează
media, show-ul și telenovela ne țin captivi într-un univers
fictiv. O critică fină la adresa uniformizării, standardizării,
specializării și ce efecte au acestea asupra vieții de familie.
Scenele se combină ca într-un puzzle în care actorii joacă
în chei și tempo-uri diferite. Au tehnică, au ritm, sunt
inventivi, iar jocul lor te provoacă și te îndeamnă să meditezi.
"Vitamine" e, de fapt, o comedie neagră despre familia (românească, dar nu neapărat) atinsă de microbul fără leac al ficționalizării televizive. Spiritul fiului plecat pe lumea cealaltă (deși nimeni nu pare să-și dea seama de asta) e mai viu decât trupurile conservate de E-uri și sufletele filtrate prin drama de telenovelă a celor în viață: soră, mamă, tată. Un spectacol dramatic prin autenticitatea lui, "Vitamine" e o probă de încercare a rezistenței la realitate, nu brutală, dar (ceea ce e mult mai trist) cinică.
Iulia Popovici - Ziua, 14 ianuarie 2006
Regizoarea se ambiționează să compună spectacolul din amestecul a două "lumi", cea reală, redată prin mijloace teatrale, și cea de pe ecran, recompusă din imagini filmate, proiectate pe trei ecrane corespunzând în scenă celor trei camere din apartamentul familiei din care fac parte protagoniștii. Viața lor, asemeni vieții majorității românilor, are ca "vector" principal televiziunea. Cu toate acestea, în ea se întâmplă tot felul de lucruri interesante. Numai că, ocupați cu televizorul, oamenii ignoră drama de lângă ei. Această absență din propria existență este ideea valoroasă a textului care frizează absurdul prin împingere la extrem.
Cristina Modreanu - Gândul, 20 mai 2006
