O ZI DIN VIAȚA LUI NICOLAE CEAUȘESCU
de Denis Dinulescu
Regia: Alexandru Tocilescu
Decor: Puiu Antemir
Costumele: Iryna Katsel
Muzica originală: Nicu Alifantis
Ilustrația muzicală: Gabi Basarabescu
Mișcare scenică: Roxana Colceag
Ambientare artistică foaier: Mircea Stanescu
Asistent regie: Camelia Gavrilă
Distribuția: FLORIN CĂLINESCU
(Nicolae Ceaușescu), COCA BLOOS (Elena Ceaușescu),
MIHAI DINVALE (Băiatul), OANA ALBU
(Zoe), VITALIE BANTAȘ (Nicu), BOGDAN
TALAȘMAN (Valentin), PETRE MORARU (Generalul
sovietic, Mircea cel Bătrân), CONSTANTIN PRAIDA
(Papa de la Roma, Prozatorul), ION LUPU (Ștefan cel Mare),
EUGEN CRISTIAN MOTRIUC / MARIUS IONESCU (Poetul), AVRAM BIRĂU (Mihai
Viteazul, președinte african)
Durata spectacolului: 2h 45min (cu pauză)
Numai Burebista și-a închipuit că fără Băieți
poate aplica temuta lui "ordonanță" conform căreia pe teritoriul
Daciei nimeni nu mai avea voie să bea vin, pentru că datorită
beției locuitorii nu mai puteau ține în mână mistria, telecomanda,
Operele tovarășului Nicolae Ceaușescu, lopata, tineretul, mass-media,
muzica ușoară, armata și biserica.
Greșeala s-a îndreptat odată cu sosirea "Armatei Roșii eliberatoare",
când în România au luat ființă școli pentru Băieți. Sub
supravegherea Băieților, în 50 de ani, poporul român și-a
dat drumul la tradiții, originalitate și aptitudini copiind de
la ruși Casa Scânteii, manuale școlare, filme artistice, piese
de teatru, industrie, armată, țoale, cântece, "soliști" de muzică
populară, colectivizare, politicieni, regizori, dizidenți, literatură,
umoriști, antrenori de fotbal și "ghizi ONT".
Producția autohtonă de Băieți a crescut după 1989,
a întrecut orice previziune "la hectar" sau "pe cap de locuitor",
pentru că viața social-politică a României s-a diversificat, a
căpătat noi valențe și dimensiuni de ascundere a realității și
al banului obținut pe căile "cinstite" ale afacerilor. Astfel
că Băieții trebuie să fie acum analiști politici,
oameni de afaceri, șefi de trusturi mass-media, "români stabiliți
peste Ocean", candidați independenți, fețe bisericești și trebuie
neapărat să aibă grijă ca CNSAS-ului să i se asigure un deodorant
împotriva "transpirației".
Piesa noastră, "O zi din viața lui Nicolae Ceaușescu", nu este
decât un moment din activitatea unui Băiat. Însă,
pentru a înțelege mai bine impactul Băieților asupra
societății românești ar trebui să ne uităm mai atent și la viețile
noastre.
Denis Dinulescu
O zi din viața lui Ceaușescu este a prendre ou a laisser.
Îi receptezi integral comunicarea ori te retragi ca din fața unui
fenomen cu care n-ai de-a face. Că scena de la Neptun este superfluă
și lungă, că întâlnirea cu domnitorii nu-i reușește lui Florin
Călinescu, că sunt cântece prea lungi doar de dragul de a ne scălda
în aroma kitsch-ului pe care l-am trăit, că (vorba securistului)
nu s-a ținut seama de cronologie pot fi reproșuri întemeiate
sau nu. Oricum, spectacolul ne dă dimensiunile la care a ajuns
grotescul ororii ori oroarea grotescului. Mie, personal, îmi este
de ajuns.
Florica Ichim - România liberă,
22 februarie 2005
Nu e deloc un spectacol comod, ba dimpotrivă,
creatorul își ia în serios rolul de agitator și articulează un
foarte limpede discurs politic, a cărui esență este judecarea
unui trecut care a lăsat urme prea adânci pentru a fi trecute
cu vederea. Dacă te poți distanța puțin de această demonstrație
dură, înțelegi că e vorba despre o fabulă inspirată din istorie,
fabulă a cărei morală este concentrată în versurile unui dintre
cântecele compuse de Nicu Alifantis, Comunismul te ajută și apoi
te execută.
Cristina Modreanu - Adevărul,
19 februarie 2005
