LOVE CATS

după YARDSALE* & PORTRAITS OF FOUR MOTHERS**

de Arnold Wesker

În româneşte de Liana Ceterchi

 

Regia: Liana Ceterchi

Scenografia: Mihaela Cristescu

Coregrafia: Lorelei Vişniescu

 

Distribuţia: DANA DEMBINSKI MEDELEANU (Deborah), RUXANDRA ENESCU (Ruth, Stephanie, Miriam), MIHAELA RĂDESCU (Naomi).

 

Durata spectacolului: 1h 50min (fără pauză)

 

    Aceste cinci portrete sînt, de fapt, două piese separate: Four Portraits of Mothers şi Yardsale.

Amîndouă textele fac parte dintr-un ciclu de piese pentru o singură interpretă, pe care le-am scris în decursul a doisprezece ani în intervalele dintre piesele cu distribuţii mult mai mari. Este important că nu le-am definit drept monoloage. Sînt piese pentru voce solo, aşa cum compozitorii compun pentru un instrument solo. Ceea ce le face să fie piese şi nu monoloage este faptul că fiecare personaj îi vorbeşte cuiva din culise sau cuiva din scenă şi este implicat într-o acţiune – îşi face bagajele, face cumpărături, găteşte, coase o rochie. Într-un monolog personajul are un discurs reflexiv şi nu este implicat în acţiune.

Arnold Wesker

 

*Patru portrete de mame. Piesa a fost jucată pentru prima oară în 1982 la Mitzukoshi Royal Theatre, Tokyo, de Michiko Otsuka, în regia lui Tsunetoshi Hirowatari. Premiera britanică a avut loc în cadrul Festivalului de la Edinburgh, în interpretarea lui Anne Lacey şi regia lui Donald Smith, iar cea londoneză în 1987, la Half Moon Theatre, cu Anne Chauveau, în regia lui Valerie Cogan .

**Vînzare de vechituri. Textul a fost prezentat pentru prima oara la BBC Radio 3, în octombrie 1984, de Sheila Steafel, regia Margaret Windham. Premiera pe scenă a avut loc în 1985, la Festivalul de la Edinburgh, în interpretarea lui Jeannie Fisher şi regia lui Eric Standige. Prima reprezentaţie londoneză a fost într-un spectacol coupé, împreună cu Whatever Happened to Betty Lemon? în februarie 1987, la Lyric Theatre Studio, Hammersmith, cu Brenda Bruce, în regia autorului.

 

     Generalul şi particularul se suprapun iniţial ca într-un palimpsest, pentru a se diferenţia apoi, pentru a se identifica fiecare mesaj. Probleme de zi cu zi, trădări, părăsiri, iubiri aruncate pe apa sâmbetei, neînţelegeri cu celălalt, cu copilul, tulburarea propriei identităţi. Cupluri care se despart, care nu funcţionează, înşelăciuni de tot felul, prăbuşirea în prăpastie, disperarea, sinuciderea care dă târcoale minţii năuce, aşa începe spectacolul, emoţionant, sus, cu trei actriţe, trei femei care par că spun aceeaşi poveste, trasă la indigo. Şi totuşi, nu.

Marina Constantinescu
România literară, nr.21/ 2-8 iunie 2004

 

     Love Cats s-a născut din câteva monoloage scrise de Arnold Wesker şi traduse de regizoarea Liana Ceterchi. De aici am pornit. Au urmat apoi secunde, minute, ore, zile în care am încercat să descoperim şi să inventăm momente din viaţa unor personaje pe care nu le cunoşteam. Le-am descoperit calităţile, defectele, bucuriile, tristeţile, regretele, dezamăgirile, frustrările şi dorinţele ascunse. Dansul şi muzica prezente în acest spectacol sunt ingrediente care pun în valoare discrepanţa dintre dorinţă şi realitate, existentă în viaţa personajelor. Acest spectacol nu trebuie povestit, el trebuie văzut.

Ruxandra Enescu

Timpul Liber, 13-19 mai 2004