Colonia îngerilor este localul în care chelnerii sunt bolnavi incurabil şi poartă costume de îngeri. Patronul său, vinde ultimele ore de viaţă ale angajaţilor săi odată cu mâncarea  şi  băutura servite într-un mod original. Odată cu apariţia în restaurant a unei tinere bolnavă de leucemie care cântă minunat, viaţa a doi dintre "îngeri" se schimbă: dragostea pentru ea face ca existenţa lor să capete sens. Dar când unul dintre clienţi, la fel de îndrăgostit, îi oferă fetei o şansă de vindecare şi ea decide să-l urmeze, cei doi fac un ultim sacrificiu. 
 

Am imaginat în spectacol, o oglindă care reflectă, (re)transformă, (re)inventează, (re)compune acest spaţiu underground al restaurantului. Poate şi al bucăţii celei mai sensibile a sinelui nostru. Un loc întunecat care are nevoie de lumina unui sunet. Un loc compus din acelaşi element, un cub decupat, care se poate repeta şi recompune la infinit în funcţia sa scenografică de masă, sau obiect abstract cu valenţe cât se poate de concret realiste. Un spaţiu underground în care mai există încă un palier subteran (şi poate încă unul, şi încă unul), dar o scară spre cer. Un spaţiu în care timpul îngheaţă şi curge după legile îngerilor.

Nona Ciobanu 

 

Colonia îngerilor are pe alocuri o poezie aparte, nu chiar aceea destul de convenţională, presupusă de însăşi abordarea subiectului moarte. Privit global, el emoţionează şi îndeamnă la meditaţie un public nu întotdeauna deprins cu asemenea îndeletniciri.

Nicolae Prelipceanu - Teatrul azi, nr 1-2 / 2008 
 

Colonia îngerilor e un spectacol bine articulat şi limpede în intenţiile sale, care prilejuieşte un rol remarcabil lui Cristian Iacob şi o nouă apariţie memorabilă lui Alexandru Repan.

Liviu Ornea -  Observator cultural, octombrie 2007