<Inapoi      Start    Stop      Inainte>

 

8PT N9UA, 89... FIERBINTE DUPĂ '89
proiect de promovare a dramaturgiei româneşti contemporane

Scenariu de Ana Mărgineanu pe texte de Ştefan Caraman, Peca Ştefan, Petre Barbu, Paul Cilianu, Călin Blaga

 

Despre autori

 

Regia şi scenografia: Ana Margineanu
Muzica: Petru Margineanu

 

Distribuţia: COCA BLOOS, GHEORGHE VISU, MARIA PLOAE, CRISTIAN IACOB, ISABELA NEAMŢU

 

Durata spectacolului: 1h 50min (fără pauză)

 

Premii:
Festivalul Dramaturgiei Româneşti de la Timişoara, ediţia a XI-a:
GHEORGHE VISU – Premiu pentru cel mai bun actor
COCA BLOOS - Premiul pentru cea mai bună actriţă
MARELE PREMIU

Festivalul de Dramaturgie Contemporană de la Braşov, ediţia a XVI-a:
GHEORGHE VISU - Premiul pentru cel mai bun actor
PREMIUL SPECIAL AL JURIULUI

 

Vreţi un spectacol cu poveşti romantice şi lacrimogene? Nu veniţi aici!
Vreţi o comedie drăguţă şi călduţă care să vă adoarmă? Rămâneţi acasă cu televizorul!
Vreţi un spectacol snob şi preţios? Nu, nu, aţi greşit adresa!
Vreţi să aflaţi ce mai e nou? Vă interesează un spectacol care să vă privească personal? Premieră absolută la puterea cinci, sună tentant? Cinci dramaturgi noi v-au studiat şi au scris pentru voi cinci piese care nu s-au jucat niciodată.
Aveţi curajul să vedeţi ce au gândit? Vă aşteptăm!

Ana Mărgineanu

 

În 89.89... fierbinte dup㠒89, Ana Mărgineanu tranşează corpul anchilozat al României post-decembriste, incitându-l - prin conturul steagului aplicat pe chiloţii unei Marlyn lascive - să se trezească. „Albul cel mai pur” e în tandem cu eternul şi fascinantul tricolor. Nu noutatea scriiturii sau a tematicii este aportul spectacolului, ci tipul de abordare inter-textuală, care suprimă parametrii convenţiei, destructurând-o pe măsură ce rolul devine o schiţă de joc. Declişeizarea, anularea distanţei scen㠖 sală (actorii sunt aşezaţi la începutul spectacolului în public) nu doar în sens fizic, ci şi ca element de construcţie subterană, alimentează dinamica spectacolului. Accentul cade pe interactivitatea susţinută abil de actori, formul㠖 liant a spectacolelor Anei Mărgineanu care le asigură o anumită unitate de structură.

Mihaela Michailov - Observator cultural 23-29 noiembrie 2004

 

 

Un scenariu inspirat conceput, pe muchie de cuţit, acut, cu tensiuni de tot felul, cu ironie şi auto-ironie, cu tente parodice de plină clasă, cu umor acid, tăios, usturător, cu situaţii şi relaţii umane, deloc sofisticate, de zi cu zi, din mintea şi din sufletele tuturor. Analiza propune de fapt investigarea continuă a trecutului, a raportului fiecăruia cu el – emoţional, social, moral, rezidual – pentru că pe acest raport se înalţă prezentul, eliberant sau angoasant. (…) Spectacolul Anei Mărgineanu este ca un concert de cameră. Mica orchestră susţine o partitură ce pare accesibilă. Aici este şi clenciul, momeala. Pare pe înţelesul tuturor şi are, totodată grade de receptare. Concertul este dirijat impecabil, este interpretat de virtuozi. Fiecare notă contează, fiecare instrument în parte, fiecare atac, precum şi fiecare solo în parte care nu ar putea să fie minunat dacă nu s-ar sprijini pe calităţile partenerilor.

Marina Constantinescu – România literară

24-30 noiembrie 2004

Spectacolul a participat la:
- Festivalul Dramaturgiei Româneşti de la Timişoara, ediţia a XI-a (3 – 10 octombrie 2004)
- Festivalul de Dramaturgie Contemporană de la Braşov, ediţia a XVI-a (12 – 19 noiembrie 2004)
- Festivalul de Teatru de Cameră şi Underground, Arad, ediţia a III-a (16-22 mai 2005)
- Festivalul Internaţional de Teatru de la Sibiu, ediţia a-XII-a (26 mai – 5 iunie 2005)
- Gala noilor generaţii „Capul de regizor”, Buzău, ediţia a II-a (12 – 18 iunie 2005)