1989. Un final de lume. Când am început să întrebăm oamenii despre anul 1989, au început să curgă răspunsurile despre revoluție. Detaliile. Speranțele. Frica. Dar revoluția s-a întâmplat abia în decembrie. Ce a mai rămas din celelalte 11 luni? Mai nimic, în memoria colectivă. Revoluția pare că a acaparat tot spațiul mental alocat amintirilor din ‘89, ștergând astfel existența unui an întreg. Apoi, când am început să scormonim mai adânc, mici amintiri au început să apară. Peștele de sticlă colorată, care se găsea în casa tuturor mătușilor noastre. Mileul de pe masa bunicii. Coada la portocale, iarna. Telefonul fix, cu fir creț. Bananele verzi, puse pe dulap să se coacă. Eram în clasa a 4-a, și speram să îmi ceară prietenia Alexandru 2 (în clasa noastra erau 3 Alexandri). Vara în care l-am prins pe soțul meu cu alta la mine în pat, dupa aia am și divorțat. Guma Turbo cu Surprize. Bicicleta Pegas. La Teatrul Mic se făceau cozi la bilete. Deși era frig și erau șobolani în sală – unul a traversat scena la un spectacol, chiar pe la picioarele actorilor. Copiii se jucau pe șantier. Bancuri cu Ceaușescu, spuse șoptit. O fată avea abonament la Filarmonică vinerea. Și mai e și povestea lui Nae Gavrilă, muncitorul cu ochiul de sticlă.
Pentru a realiza acest spectacol, am rascolit în amintirile întregii echipe artistice și tehnice. Am vrut să vedem ce a însemnat 1989 la nivel personal, intim, dincolo de clișeele “era mai bine înainte ca aveam cu toții de lucru” sau “era mai rău”. Și am vrut să vedem ce valoare mai au toate aceste crâmpeie din viața noastră azi. Ce mai înseamnă ele – pentru noi, pentru dumneavoastră. (Ana Mărgineanu)
DURATĂ: 1h 50′
TARIF: 30 de lei / 20 de lei pentru elevi, studenți și pensionari
Data premierei: 19 decembrie 2015
Credit foto: Andrei Runcanu
Regia
Ana Mărgineanu
Scenografie
Anda Pop
Coregrafia
Andreea Duță
Video design
Cinty Ionescu
Gheorghe Visu
Maria Ploae
Mihaela Rădescu
Ilinca Manolache
Isabela Neamțu
Viorel Cojanu
Cuzin Toma/Virgil Aioanei
„Piesa este un puzzle de întâmplări adevărate, care, odată completat, redă nu doar imaginea ultimului an de regim comunist în România, ci şi dimensiunile unui stil de viaţă, care năştea „omul nou”, comunist.
Evocare dezinhibată, dar fără să cadă în grotesc, exactă în detaliile cele mai dure, însă evitind tezismul, plină de un dramatism de substanţă echilibrat cu umor sănătos, povestea curge credibil şi te ţine în priză de la un cap la altul (aproape două ceasuri). Nu puţine sînt momentele cînd un ochi plînge, altul rîde, scenele stîrnind amuzamentul, deşi au fundamente tragice. O dovadă de măestrie rară.” (Claudiu Târziu, rostonline.ro)
***
„Anul dispărut. 1989” porneşte, așadar, de la ideea că Revoluţia din decembrie 1989, prin impactul ei extraordinar, a umbrit toate celelalte 11 luni, aproape le-a şters din memorie. Anul 1989 înseamnă Revoluţia. Cei doi creatori, Peca Ştefan şi Ana Mărgineanu, au încercat să refacă însă mica istorie a celor 11 luni dinainte, cu toate traumele şi poveştile lor. Să readucă în memoria activă detalii de viaţă îngropate adânc. Astfel a rezultat o hartă destul de fidelă a planetei România din anul 1989. Pentru unii, anul tinereţii, pentru alţii, anul începutului adolescenţei, pentru alţii, anul copilăriei, pentru alţii, pură ficţiune. Pentru cei născuţi după 1989, anul acela şi epoca aceea sunt doar „istorii interesante”, pentru ceilalţi sunt răni care încep să sângereze. De aceea, spectacolul de la Teatrul Mic are funcţii multiple. Cercetare, interogare, restituire a istoriei, poveste.” (Monica Andronescu, Yorick.ro)
***
„O să plângi, o să râzi, o să-ți amintești și o să gândești. Mai cu seamă asta o să faci. Să gândești. O să ți se pună întrebări. O să-ți pui întrebări. Și o să vrei să răspunzi. Pentru că o să simți că ai lucruri de spus. Ți se pare greu de urmărit? Deloc. Sunt frânturi de viață. Sunt cioburi ale unui caleidoscop. Sunt oameni care au trăit, după puterile și înțelegerea lor, vremurile alea. E un reality show made in 1989.
Du-te să-l vezi, merită. E aici, la Teatrul Mic. Altfel, tu pierzi, tovarășe. ” (Luivuitonu’ și xenonu’)
***
„Asistăm la un spectacol în care avem parte de adevărate demonstraţii de mare şi profundă actorie, deloc vetust însă, dimpotrivă, totul respiră un suflu de modernitate, emanat dintr-un spirit profund al întregului construct, decupat cinematografic și fluent totodată, care cucereşte şi duce cu sine spectatorul, cum spuneam, nu numai pentru că demersul acesta artistic are o bună parte interactivă (cu rafinat dozaj şi finalitate gândită şi aceasta)”. (Mariana Ciolan, Revista Teatrală Radio)
***
„Spectacolul reușește să recreeze și să conțină exotismul animalic al perioadei. Instinctul de supraviețuire antrenat de frică și transformat în răutate necesară îmbibă pestilențial atmosfera. Inconștientul colectiv, mai mult sau mai puțin cultural, reacționează empatic la impulsurile de pe scenă. Din punctul de vedere al unui om fără memoria conștientă a celor întâmplate într-un an dispărut, 1989 mă cuprinde și nu îmi permite să rămân indiferent.” (Vlad Galer, Sub25)
***
„Istoric, se ştie bine ce s-a întâmplat în 1989 la Bucureşti, Timişoara, Chişinău, Varşovia, Budapesta, Beijing, etc. Şi pentru că în retrospectivă, tot ce a premers acestor momente-cheie poate părea un mare preludiu revoluţionar vestitor de libertate, este important să ne gândim şi la cei care, cu mai puţin de o lună înainte de revoluţie erau gata să îşi rişte viaţa traversând Dunărea. Spectacolul îşi propune să prezinte poveştile mici, culese din rândul membrilor echipei şi eclipsate de marile evenimente. Premisă reală şi bine aleasă, cu toate că nu e anul 1989 mai dispărut decât alţi ani, din perspectiva omului de rând şi a poveştilor sale. Dar poate că, pornind de la restartul democratic, ne putem întreba mai des şi poate un pic mai sincer unde ne-am situat şi ce cu ce am contribuit la mersul lucrurilor care ne-au marcat existenţa comună.” (Ioana Brăilescu, liternet.ro)
PREMII:
– Premiul UNITER pentru cea mai bună actriță în rol secundar – Ilinca Manolache, pentru rolurile Secretara Zizi, Simina, Luminița, Moderator
– Premiul pentru cea mai bună scenografie – Anda Pop în cadrul Festivalului de Teatru Piatra Neamț Pledez pentru tine(ri)
FESTIVALURI:
– Festivalul Internațional de Teatru de la Sibiu, iunie 2016
– Festivalul European al Spectacolului – Festival al Dramaturgiei Românești (FEST-FDR) Timișoara, 26 septembrie 2016
– Festivalul Național de Teatru București, octombrie 2016
– Festivalul „Toma Caragiu” Ploiești, 4 noiembrie 2016
– Festivalul de Teatru – Pledez pentru tine(ri) Piatra Neamț, 14 noiembrie 2016