|
În 1914, la București se înființează un nou teatru.
Acesta poartă numele actriței Maria Filotti și își are sediul
în strada Sărindar. După cel de-al doilea război mondial, teatrul
devine o instituție de stat și poartă, pe rând, denumirile Studioul
Actorului de Film "Constantin Nottara" și Teatrul pentru
tineret și copii după care, botezat în 1964 cu numele său actual,
intră în familia teatrelor mici din Eoropa. S-a schimbat între
timp și denumirea străzii, din Sărindar în strada Constantin Mille,
dar sediul teatrului, același din 1914, a devenit, și datorită
tradiției un loc iubit de publicul bucureștean. Consolidarea reputației
teatrului se datorează însă, bineînțeles, performanțelor sale
artistice. Textele jucate de-a lungul anilor la Teatrul MIC au
cuprins tot diapazonul dramaturgiei universale și românești, de
la clasici până la moderni și contemporani, de la marile tragedii
pâna la comedii de mare succes.
Teatrul MIC își face un titlu de onoare din faptul că a lansat
mari regizori care au făcut, ulterior, strălucite cariere internaționale:
Liviu Ciulei a debutat aici, Radu Penciulescu, Crin Teodorescu,
Cătălina Buzoianu și Silviu Purcărete au lucrat pe această scenă
ani de zile. Tot aici s-au lansat și o mulțime de mari actori,
dintre care nu-i vom numi, decât pe
"clasicii" în viață sau prezenți în memoria publică:
Gh. Ionescu Gion, Ion Marinescu, Octavian Cotescu, Olga Tudorache,
Leopoldina Bălănuță, Valeria Seciu, Ștefan Iordache, Mitică Popescu...
Multe dintre succesele Teatrului MIC, și le vom
aminti doar pe cele mai răsunătoare: Richard al II-lea, Doi pe
un balansoar, Tango, Jocul ielelor, Nebuna din Chaillot, Să-i
îmbrăcăm pe cei goi, Maestrul și Margareta, Ivona, principesa
Burgundiei, Richard al III-lea... au fost recompensate cu premii
românești și internaționale.
|
 |
|
